El.

Realizez ca tot ce mi`i s`a intamplat pana acum frumos , a fost pt. scurta durata. De ce? oare am facut ceva gresit fata de El,ma pedepseste pt. niste greseli minore? Nici eu nu stiu!
Traiesc departe de realitate, si nu vreau sa accept ca nu mai am langa mine oamenii care imi dadeau viata,care imi redau zambetul pe buze,care ma faceau sa ma simt bine, realizez ca l`am pierdut. Ma simt ca intr`un cosmar sperand ca se va termina curand.
L`am iubit, il iubesc si il voi iubi. El a fost primul in tot ce contine dragoste, sprijin,prietenie etc. El m`a invatat sa trec prin viata,langa el speram sa raman,si sper. Se spune ca speranta moare ultima ... nush ce sa cred ce sa fac, cum sa reactionez in fata acestei situatii. As vrea sa incep sa urluu,sa tip de durere . Nu pot decat sa plang,asteptand sa se intample cv in folosul meu . Fericirea n'o voi mai vedea, nu vreau s`o mai vad, nu vreau sa mai cred,nu vreau sa mai iubesc pe altcineva , nu vreau sa mai fiu luata de proasta .
Decizia mea , a fost definitiva, cu lacrimi in ochi , neputand face nimic ,doar sa imi plang de mila. Am hotarat sa plec toata vara departe de Bucuresti , ca sa incep sa uit , dar lasfarsit ma voi intoarce, si voi ajunge din nou in aceeasi stare in care am fost si cand am plecat .... Poate mai rau .
"Revino`ti ,revino`ti. Gandeste`te la tine , la el , la voi , la tot ce a fost si ce va putea fi ." - imi spune inima . De ce as asculta`o, de fiecare data cand am ascultat`o am suferit, dar alteori am fost si fercita. Ce sa fac? Ce as putea sa fac? :(( Simt ca nu mai am putere sa merg mai departe, ce mi`a facut de m`am apropiat atat de mult :(. Il iubesc .