:)

Ma gandeam, majoritatea traim un anumit timp cu senzatia ca suntem indragostiti, dar nu suntem. Daca am invatzat un lucru acela e ca iubirea este un sentiment reciproc: Nu poti iubi fara sa fi iubit. Nu poti place pe cineva fara sa fie chimie, atractie intre voi, deci, in orice caz e ceva reciproc. Poate fi un sentiment infim , dar el este si incetul cu incetul poate fi hranit.
Mi.a spus cineva azi: “Intr.o relatie partenerii trebuie sa se educe unul pe celalalt.” Dar ce faci atunci cand El pune stapanire pe tine? Cand te tine in lesa si te priveaza de cele mai mici bucurii pe care le poti avea? Asta a fost raspunsul meu. Cu calm, mi.a fost replicat din nou: “Daca este pusa o zgarda unuia dintre parteneri este inevitabil sa apara si in partea cealalta. Ceea ce ceri iti este cerut, ceea ce oferi iti este oferit, ceea ce nu oferi iti este refuzat.” Dar oare chiar asa sa fie? Atat de simplu?Greu de crezut, si mai greu de a fi adevarat.
O intrebare pentru toti si toate: Ce te faci atuni cand simti ca persoana care este potrivita pentru tine nu crede acelasi lucru?