:)

Un reinceput banal care ar fi fost uitat daca n`ar fi fost ea aceea care l`a facut.
Dar in timp ce`i strangea mana si privea acei ochi uimitori de verzi,stiu intr1o clipa ca ea era aceea cu care si`ar fi petrecut tot restul vietii si nu avea sa mai intalneasca pe altcineva la fel. In aceea adiere de vara,care se simtea printre copaci, ea i`i se parea atat de buna,perfecta!
S`au intalnit si a2a zi si in urmatoarea si,in curand au devenit de nedespartit.

,,Ma dezmiarda-n ceata la apus.
Pornesc precum aerul,imi sutur buclelele albe
In soarele fugar..."

[...] Amintirile verii pe care o petrecusera impreuna o coplesira din nou si,in timp ce`l fixa cu privirea,observa cat de putin se schimbase de cand il vazuse ultima data.
Avea tricoul bagat in niste blugi decolorati si putu sa`i observe umerii aceia lati de care isi amintea,soldurile inguste si abdomenul plat. Era si bronzat,de parca ar fi muncit toata vara si,desi nu mai avea parul atat de des si de deschis la culoare pe cat si`l amintea ea,arata la fel ca atunci cand il cunoscuse.
Cand, in cele din urma, se simti pregatita,trase aer in piept si ii zambi si il saluta. Vorbele ei il luara prin surpindere si o privi cu uimire. apoi dupa ce dadu usor din cap,incepu si el sa zambeasca.
Mersera impreuna incet catre masina , fara sa scoata nici un cuvant. Cand ajunsesera ,el,o imbratisa din nou pana cand simti izvorand lacrimi si din ochii lui. Ii saruta buzele si amandoi obrajii,apoi ii mangaie usor urmele sarutarilor sale. El ii deschise portiera si se mai sarutara inca o data. Ea se ajeza la volan fara sa`si ia ochii de la el. Aseza teancul de scrisori si agenda lanaga ea pe scaun,sisi cauta cheile si le baga in contact. Le rasuci si motorul porni nerabdator.Era timpul.
El impinge portiera impingand`o cu ambele maini . Ii vazu muschii bratelor si zambetul firav pe chipul bronzat. Ii mai facu odata cu mana fara sa zambeasca si apoi accelera,iar el ii facu cu mana , lipsit de vlaga.Atunci inchise ochii si o vazu inca o data plecand in masina care o ducea departe de el,luandu`i cu ea inima.

Draga mea,

Nu stiu ce sa mai spun decat ca asta-noapte n`am putut sa dorm stiind ca totul s`a sfarsit intre noi. Pt mine,este un sentiment nou,unul la care nu ma asteptam,dar privind innapoi,cred ca nu s`ar fi putut termina altfel. Noi doi eram fericiti. Veneam din lumi diferite sitotusi tu mi`ai aratat ce inseamna dragostea,cum e sa tii la cineva si astfel am devenit un om mai bun. Nu vreau sa uiti asta niciodata.
Nu sunt suparat pentru ceea ce s`a intamplat. dimpotriva. stiu sigur ca tot ceea ce a fost intre noi a fost adevarat si ma bucur ca am putut fi impreuna chiar si pentru putin timp. Te iubesc.

,,Sufletele noastre erau unul,daca vrei sa stii,
Si n`o sa se desparta niciodata,
Pe chipul tau stralucesc minunatele zori
Te caut si te gasesc in inima mea."

[...] Pt. prima oara in ani de zile,incep sa ma incalzesc,in timp ce`mi incep calatoria spre camera ei. Fac pasi ca de furnica chi chiar acesti pasi sunt periculosi pt ca picioarele mi`au obosit deja. Imi dau seama ca aproape ma spirjin de perete ca sa nu cad. Luminile bazaie deasupra mea si stralucirea lor fosforescenta imi raneste ochii si atunci suspin. Treec pe langa zeci de camere cufundate in intuneric,camere unde inainte citeam si`mi dau seama ca mi`e dor de oamenii care locuiesc in ele. Sunt prietenii mei si le cunosc chipurile foarte bine.
Cand in sfarsit ajung la ea in camera,corpul mi`e slabit. Picioarele imi tremura,ochii imi sunt incetosati si inima imi bate ciudat in piept. Ma lupt cu pulsul si pana la urma am nevoie de ambele maini si 3 vagoane de efort.
Usa se deschide. E liniste in camera ei si ea e acoperita cu cearsaful pana la brau. Aerul e statut si eu tremur. Acest loc a devenit mormantul nostru.
In aceasta zi de aniversare nu ma misc timp de un minut si tanjesc sa`i spun ceea ce simt dar stau linistit ca sa nu o trezesc.
Trag perdelele si o vad luna,mare si plina,paznicul noptii. apoi ma intind si`i ating chipul fin asemenea unui praf, Ii ating parul,mi`i se taie respiratia,si cand buzele noastre se intalnesc,simt un fior ciudat pe care nu l`am mai simtit inainte in toti anii petrecuti impreuna,dar nu dau innapoi. Ii sarut buzele ,obrajii si o ascult cum trage aer in piept.
Un alt miracol,cel mai mare dintre tote. Si eu nu`mi pot stapani lacrimile in drumul nostru spre rai. Pt ca,in acel moment lumea e plina de minuni si`i simt degetele atingadu`mi nasturii camasii incet,incet, ca intodeauna ,deschizandu`i unul cate unul.